Plasa de siguranta din ochii nostri

Motto: „Staff-ul medical care il ingrijeste pe schiorul austriac Matthias Lanzinger a anuntat ca sportivului i-a fost amputat piciorul stang dupa accidentul pe care acesta l-a suferit in timpul slalomului urias care a avut loc duminica la Kvitfjell (Norvegia).”
„Fotbalistul Antonio Puerta a murit in spital, la cateva zile dupa ce a cazut pe teren si a facut mai multe stopuri cardiace.”

Avalansa de senzatii. Alunecare, viteza, adrenalina, alb, mult alb. O sageata porneste din arcul muntelui si strabate albul presarat cu porti. Si deodata, clipa ingrata, fractiunea de secunda cand legile fizicii par a se aplica pentru prima si ultima oara. Particulele de gheata, mute pana atunci, seduse de alunecarea fara cusur, prind viata si se revolta. Schiorul cade intr-o rupere nefireasca si continua. Privitorul are impulsul de a apasa pe butonul stop oprind din derularea mult prea rapida. Zadarnic. Papusa inerta de pe partie tocmai s-a oprit in plasa de asa-zisa siguranta.

La cealalta extrema un verde intens. Nu, nu cel de vesnica odihna al schiorului de mai sus. Un altfel de verde. Un verde pulsand de viata. Aceeasi avalansa de senzatii si sunete. Acelasi impuls al privitorului de a incetini imaginea, de data asta insa nu pentru a sari peste vreun moment ci dimpotriva, pentru a reusi sa surprinda toate fazele. Fotbalist si iarba uniti intr-un spectacol al talentului, preciziei, fortei si imaginatiei. Si-o clipa in care intregul stadion incremeneste. Ca din senin, omul cade si nu se mai ridica. Strivind dureros iarba de sub el si din ochii nostri.

Splendoare si agonie in alb sau in verde. Alt decor, aceeasi actori. Sportivul de azi pare mai supus primejdiilor decat omul preistoric ce pleca la vanatoare inarmat cu o simpla piatra sau gladiatorul care intra in arena leilor. Intr-o lume din ce in ce mai tehnologizata, sportivul a ajuns ca o componenta de pc. Functioneaza la parametri optimi satisfacandu-te pe deplin pana apare un upgrade sau crapa. Numai ca-n cazul pc-urilor, in general, apare un upgrade…

Poate c-am denaturat sensul sportului. Poate ca pantele schiorilor ar trebui sa fie mai putin abrupte, poate ca “vitaminele” fotbalistilor ar trebui mai atent distribuite. Poate ca nu depinde decat de noi privitorii sa incetinim putin ritmul unei vieti nebune si din ce in ce mai lipsite de insemnatate. Renuntand putin la spectacol sau dandu-i un alt sens. Nu de alta dar e prea tarziu pentru unii cand ne dam seama dupa, ca plasa de lacrimi din ochii nostri e la fel de inutila ca si cea de siguranta din cazul schiorilor.