Sensuri politice

Ca intotdeauna cand urmaresc emisiuni cu diverse personalitati publice si personaje politice din Romania, am sentimentul acut ca pierd ceva. Nu, nu e vorba numai de timp. Inocenta politica a romanului are de suferit intr-un ritm direct proportional cu numarul de minute de talk show vizionate si numarul de sesiuni de alegeri la care participa. Doctrinele se amesteca, stanga devine dreapta si dreapta stanga printr-o simpla schimbare de tema electorala, iar firavele notiuni politice ale omului obisnuit se descompun pana la anihilare dupa bunul plac al vorbitorului. Sau al vorbitorilor, pentru ca-s rare momentele cand se aude numai vocea unuia. Urmarind cu o mina oarecum “tampita” (respectiv de om trecut prin scoala romaneasca, potrivit definitiei prezidentiale) “filosofarile” expuse cu patima pe micul ecran, am avut la un moment dat o revelatie. Si cand spun “revelatie”, nu ma gandesc la locul unde e ingropata Elodia sau la formula vaccinului impotriva gripei porcine. Ci la gestul ala (care sincer imi doresc sa-mi devina tic), cand iti dai cu palma peste cap constatand cu stupoare ca-l ai. In sfarsit am inteles! Am inteles ca-n Romania ministrii sunt numiti intotdeauna din randul celor care raspund fara sa clipeasca la intrebarea “tu ce-ai face cu 4 miliarde de dolari?”. Bine, exceptandu-i pe cei de externe, care au in plus si proba impusa de “limbajul semnelor”.
Am inteles ca ministrii sunt acei oameni care se inconjoara de persoane cu imaginatie bogata, creatori de sinonime legale ale cuvantului “furt”.
Am inteles ca redirectionarea unei sume din bugetul unui minister inspre activitati necesare si de bun simt reprezinta in vocabularul ministerial definitia sintagmei “deturnare de fonduri”. Iar alinierea unor scanduri pentru crearea unei scene la un spectacol electoral e trecuta cu mandrie si multi bani la capitolul “servicii conexe”.
Am inteles ca ministrii din Romania sunt acei oameni milosi care, pentru a nu “pierde” banii poporului, ii canalizeaza preferential catre biete IMM-uri care impart aceeasi locuinta saracacioasa, recomandate nu de portofolii stufoase sau cifre de afaceri, ci de fluturasi simpli printati pe hartie de proasta calitate la imprimante oferite promotional cand unul dintre patroni si-a achizitionat ultimul model de Iphone.

Am inteles ca ne-am transformat de mult timp din “contribuabili” sau “electorat” in “victime colaterale”. Si-atunci mi-a parut rau ca, daca tot mi-am tras o palma peste cap, “revelatie” n-a insemnat secventa de numere castigatoare la 6/49

Anunțuri

Comments are disabled.

%d blogeri au apreciat asta: