Trezire

In zori canta o pasare muta.
Nepasatoare dansau ploile zilei; se destramasera culorile lasand o dara sangerie,
singura care se mai bucura de atentie.
Eu iti sugeram nemiscata ca asta-i lumina unui sfarsit…
falfaia insa aripa unui inger verde si strapezit, scuturand arome nebanuite.

„Nu e decat un fluture de noapte tembel, care s-a ratacit de intuneric si de el”- m-ai lamurit deodata; apoi ti-ai ferit privirea si mi-ai spus ora exacta.”

Ioana Negoescu – O dimineata cu tine

Alergam sa-mi prind visele din urma. Dar lipsa de conditie fizica m-a izbit, aproape fara suflare, de primul minut de realitate. Sub apasarea mea, secundele lui scapau greu, una dupa alta, cu sunet de zapada sfaramata sub ghete cauciucate. Le priveam dezintegrandu-se incet si, pentru un timp, am fost ca un copil care sparge cu mana balonasele de sapun facute de altii, ignorand usturimea din ochi si gustul amar.

“Ploua afara?”- te-am intrebat pe un ton fortat bacovian dupa ce mi-am tras sufletul.

“Nu ploua, da’ au udat astia gazonul prea rau, iar n-o sa jucam nimic”…

Anunțuri

Comments are disabled.

%d blogeri au apreciat asta: