Tenis. Un sport de masa?!

Un copil, a carui inaltime nu depaseste cu mult masa, loveste o minge mica pe o paleta cu margini zdrentuite. Cat mingea e in aer, paleta se intoarce fulgerator iar mingea e lovita la intoarcere de fata cealalta a paletei. “Rosu, negru, rosu, ahhh… Doamnaaaa, mi-a cazut!!” bufneste taraganat vocea suparata de copil. “Tine mana dreapta si incearca sa dai mingea cat mai aproape de tine; nu intinde mana prea mult, pierzi controlul”. Timbrul calm al vocii antrenoarei se transforma vizibil, prinzand tonalitati ascutite in vreme ce capul se misca automat catre pustoaica apostrofata: “Cu ce se raspunde la top spin, Andreea?”.

O ora de antrenament a copiilor de la grupa de tenis de masa te poate convinge ca e cel mai greu sport practicat vreodata. Si parca nu intelegi ce au in cap parintii care-si duc copiii la un astfel de sport. Copii care, incepand de la 5-6 ani, la intrebarea: “ce-ai facut azi” nu-ti raspund “m-am uitat la desene animate” sau “m-am jucat” ci “cutie pe contra-rever si robot pe forehand-taiat”.

Ca sa prindeti mai usor scenariul, imaginati-va un orasel de provincie, cu traditie in tenisul de masa. In fiecare an vin la tenis, in medie, cinci copii noi. Majoritatea adusi de parinti care indragesc sau au practicat sportul asta. Foarte putini din preselectii, la care nu se prea prezinta nimeni, desi la fiecare inceput de an scolar, antrenorii se plimba prin scoli, popularizand astfel de evenimente. Ponderea este de un baiat la patru-cinci fete. Pentru ca baietii prefera sectia de fotbal, care e mereu plina. Dintre acestia cinci, pe unul, maxim doi ii veti regasi si anul urmator la antrenament. Tenisul de masa se invata greu. Presupune miscari care se automatizeaza in timp si numai prin exercitiu. Doua ore pe zi, cinci sau sase zile pe saptamana, pentru copiii de pana la 10 ani pe care “au pus ochii” antrenorii. Apoi numarul orelor creste. Fara nici o certitudine ca vor ajunge vreodata sa faca performanta. “Performanta” insemnand o poveste frumoasa, dar trista, pe site-urile de specialitate, o poveste in stilul caracteristic in poate singurul ziar din Romania care a scris vreodata un articol despre tenisul de masa, sau o victorie intr-un campionat european sau chiar mondial de care se bucura numai familia, antrenorii si grupa de tenis, pentru ca altcineva nu are de unde sa afle despre ea, venind din alt sport decat fotbalul.

Cine sa-i inteleaga pe antrenori?! Remunerati dupa buget, alergand in stanga si in dreapta si milogindu-se de oficialitati pentru o sponsorizare. Sisifi care cresc un copil timp de 4-5 ani de zile, isi pun sperante, obtin o medalie la Paleta de Argint sau la concursurile pentru cadeti si juniori, dupa care copilul renunta, pentru ca a crescut si viitorul lui nu e asigurat de victoriile in competitii de tenis de masa…

Instantanee surprinse in stil superficial si amator intr-un sport care disciplineaza probabil mai mult decat ar reusi s-o faca vreodata parintii sau scoala. Copiii din tenisul de masa cresc fara idoli. Poate pentru ca nu au unde sa si-i faca. Sau poate pentru ca, vorba lor, “intotdeauna e mai usor sa joci, decat sa urmaresti un meci de tenis de masa”…

Anunțuri

11 responses to “Tenis. Un sport de masa?!

  • j

    Acest articol merita un premiu. Cel putin unul, de la mine 😉

  • fost topspin-ist

    Foarte bun articol, inteles poate doar de cei din interiorul fenomenului atat de putin mediatizat numit Tenis de masa. Unde ai jucat ? Sau unde antrenezi acum juniori ? Pacat ca randurile tale nu pot fi citite de toti cei care trudesc alaturi de copii pe salarii indecente, ori de cei care au descoperit/slefuit talente care au confirmat „ochiul ager”. Daca ar fi scooter-i si in tenis … Daca ar fi rasplatita pasiunea cum trebuie … Daca ar exista apoi si recunostinta … Daca ….

    • socio

      Nici una, nici alta 🙂 Sunt doar unul dintre parintii „inconstienti”, iar randurile sunt, asa cum am spus la sfarsit, instantanee de amator…

  • Emil

    Totusi, practicarea tenisului de masa la copii le formeaza acestora dorinta de autoperfectionare si rigoarea in munca. La acest sport legatura dintre cauza si efect este foarte usor de evidentiat si poti motiva tinerii jucatori sa progreseze.

  • doctor demonicus-sabbaticus

    Munca antrenorilor- traitori in Romania-din acest sport pare un perfect exercitiu intru inutilitate. Nu e. Elevii lor nu invata doar un sport ci mult mai mult. Antrenorii stiu asta. Noi am uitat sau si mai grav nu am stiut niciodata. Lumea fara Sisifi obstinati si fara parinti inconstienti devine un desert al mediocritatii fudule sau al pragmatismului steril.

    Felicitari.

  • genial american

    Frumos. Am jucat, stiu ce-nseamna serva, topspin, topspin, dreapta; tuse si mingi cu fileul. La mine a fost mai simplu, vorbise tata cu antrenorul dinaintea preselectiei sa ma trimita acasa, ca sa invat carte. Felicitari adversarei Andreei.

  • adriana

    frumos si placut ,sunt de acord cu comentariile dstra

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: