Nu stiu altii cum nu sunt, dar eu nu sunt Creanga. Ca sa nu mai vorbesc de alti scriitori pentru ale caror nume, recunosc spasita, dau cautare pe google. Interesant, din punctul meu de vedere cel putin, e ca nu am absolut niciun fel de discutii cu acestia din urma; astfel incat ei nu-mi scot ochii ca nu i-am citit si eu nu-i invinuiesc ca nu mi-au picat in mana in perioada in care obisnuiam sa citesc si altceva decat “Catavencu” pe wc.
Bine, eu sunt si un caz special probabil, ajungand sa inteleg rima d-abia dupa ce-am incercat sa repet cu fie-mea “De pe-o buna dimineata” in miezul toamnei, pentru simplul fapt ca era singura poezie de care-mi aminteam in momentul respectiv (exceptandu-le pe cele cu partidul si patria din perioada copilariei mele). Habar n-am daca ea nu avea chef sau eu, cert e ca poezia care a iesit suna cam asa:
Eu: “De pe-o buna dimineata
cu tulpina de car….
Ea: … ceatza?
Televizorul: “Daca legea va fi promulgata, elevii din ciclul primar vor avea de trecut doua testari nationale, in clasa a doua si in clasa a patra”
Eu: “Alti gandaci
marunti si rosii
care-si poarta fiecare
ochelarii pe ca… “
Ea: “Mami, ma pacalesti, stiu ca e spinare nu caciula!!!”
Brusc m-a palit nostalgia vremurilor cand ma delectam (uneori la lumina becului alimentat de bateria de la masina) cu Hector Malot sau Edmundo de Amicis, dupa ce batusem mingea pe afara toata ziua. Si m-am uitat putin trista la fie-mea, sperand ca eseul ei de peste cativa ani, intitulat “Figuri de stil”, sa nu arate asa:
Hiperbola: Cei care au trecut prin birocratia proiectului “Prima casa” va pot convinge ca hiperbolele din Toma Alimos de exemplu sunt nimic fata de cele din contractul incheiat cu BRD, BCR sau alta banca.
Comparatia: “Presa sportiva e pentru cititor precum capacul de la wc pentru femei.” Pe langa faptul ca uneori poate fi plina de … , tot noi suntem de vina c-o cumparam sau citim. Asa cum femeilor li se tot scot ochii de catre barbati cand se plang de capacul lasat ridicat, cu pretextul ca ei nu zic nimic cand il gasesc asezat…
Personificarea: Constatatand-se ca, decat sa umanizezi un obiect sau un animal se vinde mult mai bine fenomenul invers, de animalizare (a se vedea si celebra expresie a lui Ion Iliescu „Mai animalule!”), s-a trecut cu usurinta la un alt sens al acestei figuri de stil. Ea a devenit „depersonificare” si poate fi des intalnita in modul in care patronii unor cluburi de fotbal din Romania isi trateaza angajatii.
Antiteza: Aici e simplu. Promisiunile din campania electorala si realizarile de dupa.
Epitetul: Intr-o tara piratata in proportie de 85% (nu, nu dupa studii ale cercetatorilor britanici), sintagma „genuine ultras” creeaza o tusa de efect nesperata.
Metafora: „Jucatorii lui Dinamo au reusit o calificare istorica in „Europa League”” Cine s-ar gandi ca la acest titlu, articolul suna in continuare: „Dupa un 6-0 smuls cu greutate in deplasare adversarilor de la Belek Jimnastik Kulübü, Dinamo nu s-a mai prezentat la meciul retur, jucatorii obtinand astfel cu scorul final de 0-9 o calificare bine meritata ca membri in clubul select „Europa League”, noua denumire a fostului „Bamboo”?!
Inchei in sens edificator cu o fraza mustind de figuri de stil, dintr-un discurs memorabil al lui Adrian Nastase:
“Nu sînt un cutremur. Nu dau replici foarte tari. Din cînd în cînd fraze memorabile. Spre exemplu – vă invit să-mi număraţi ouăle!”