Category Archives: Anti-MEDIA

Autocaracterizare colectiva

Motto: “They laugh at me because I’m different; I laugh at them because they’re all the same”

Kurt Cobain

Am uitat sa scriem pentru ca avem cuvintele la noi si-am inceput sa o facem pentru simplul fapt ca ele ne vin la gura.

Compensam lipsa de informatie cu lipsa de bun simt, cand cea mai elementara matematica ne spune ca suma a doua lucruri negative nu poate fi niciodata pozitiva.

Ne reprimam sentimentele in fata unui articol bun ca sa rabufnim in mii de comentarii, culmea! contestatare, la un articol care ne jigneste inteligenta prin lipsa de forma si fond.

Ne zbatem in mocirla mediocritatii mandri ca suntem la suprafata, fara sa realizam ca nu facem altceva decat sa ne afundam mai mult.

Nascuti pacatosi, devenim moralisti desavarsiti la fiecare spovedanie publica pe care-o cautam insistent, chipurile intru impartasania experientelor.

Oglinzile se sparg in ani de ghinion, dar de vina nu-s niciodata chipurile noastre schimonosite de invidia pe frumusetea vecinului.

Devenim in fiecare zi mai buni, dar in a face rau.

Calcam pe umerii propriilor copii cu scuza ca numai asa vedem mai bine calea cea dreapta pe care trebuie sa-i indrumam. Noroc ca-i invatam sa poarte casca 😀

Ne lipseşte ceea ce nu ştim să ne clădim singuri, dar nu ne gandim nicio clipa ca pentru a cladi trebuie sa cureti locul de ce darami in fiecare zi…

In rest suntem perfecti. Mai ales eu 😀

Anunțuri

Fabula cu pretext

Pretext:

Primavara. Furnica sapa, pune seminte, face straturi. Greierele, cu mingea sub brat, merge la o miuta cu baietii. Furnica: “Baaa , vezi ca vine iarna si iar vii pe la mine sa ceri de mincare”. Greierele da plictisit din mana: “da , da…” si pleaca.
Vara. Furnica sapa, iriga, intretine culturile, transpira din greu. Greierele, cu o racheta sub brat, merge la un tenis cu baietii. Furnica:”Baaa, vine iarna ba si iar vii sa-mi ceri de mincare.” Greierele, deja plictisit: „da , da…”
Toamna. Furnica culege de zor roadele, pune muraturi, dulceturi pentru iarna… Greierele cu chitara sub brat. Furnica: „unde mergi greierasule?””Merg la o cintare cu baietii in parc”. Furnica: „vezi ca vine iarna” Greierele: „Ma, da’ ma lasi?!”
Iarna. Furnica, pe terasa cu un ceai fierbinte cu lamaie, infasurata intr-un sal.
In fata casei apare o limuzina si din ea coboara……greierele. Furnicii ii cade ceasca din mana. ” Ce faci greierasule?”; „Ma duc la Paris la un concert ca le-a placut baietilor cum am cintat in parc.”
„Bine – zice furnica cu obida-n glas- du-te, da’ daca-l vezi pe unu’ La Fontaine, transmite-i ca-l ia dracu cu fabula lui cu tot!”

Fabula

O omidă dintr-aceea ce domnea prin larg frunziş
Se trezi-ntr-o dimineaţă răvăşită de un vis.
Se făcea că-n zbor măiastru ea la soare se-nălţa,
Şi în visu-i de mărire, preşedinte devenea.
Tolanita pe o frunza in palatu-i scorburos,
Un trabuc fuma agale, bătându-şi obrazul gros.
Şi cum nu îi dădea pace visul ăsta plin de-onoare,
Îşi chemă dintr-o vibrare moliile linguşitoare.
„Să vă zic ceva iooo vouă, hahalere zburătoare!
Vreau să las pe frunz-o urmă, nu doar cea de târâtoare,
Ca apoi, în toată lumea, neamul meu cel omidesc
Slăvit şi cântat să fie, precum un vlăstar domnesc.”

Şi-n frunzisul fără paznici, un’ ca-n codru se fura,
Mâncând frunză după frunză pe creanga de-o suporta,
Tot târându-se grăbita, până-n vârf ea ajungea.
La capătul crengii însa, ghiciţi cine o pândea?!
Acea pasăre ciudată, semănând c-o cucuvea,
Al cărei glas nu se-aude decât prevestind ceva.
C-o să facă, c-o să dreagă, încoace şi dincolea,
Că ăla a făcut aia, şi-o să-l prinda ea cumva…
Acea pasăre turbată, ce nimeni n-o mai credea,
Dând din coadă disperată şi spunându-şi DNA.

V-aşteptaţi fabula noastră c-o morală să sfârşească
Şi-n plisc pe eroul nostru „omidesc sfârsit” să-l pască
Însă-n ţara-n care legea n-are gură să vorbească
Şi tot ce poate să îngaime e pe-o limbă păsărească,
Orice fabulist cu minte ar sti când să se oprească…
Pân’ morala i-ar fi numai o bâiguială prostească.

Dar adaptându-se la mediu, fabuliştii-au alt destin
Nu cumva-njuraţi să fie, ca săracul La Fontaine,
Sau pumnul lui Zmărăndescu să mi-i loveasca în plin…
S-au denumit jurnalişti; şi cu-aplomb şi-ndemânare
Slăvesc azi în mii de veşti a omidei transformare…


Noi, cei care aruncam cu brichete, sau despre cum s-a nascut blogul la romani

Ne-am saturat de patriotisme cand simpla trecere a unei zebre e mai periculoasa decat o misiune-n Afganistan…
Ne-am saturat de procese si chemari la DNA cand singurul caz rezolvat este al tarancii care-a furat gaina din curtea vecinului. Prin efractia gainii, caz dezbatut pe larg la OTV…
Ne-am saturat de subterfugii cand singura fuga recunoscuta ca fiind productiva e cea din propria-ti tara…
Ne-am saturat sa-i tot auzim pe unii ca se plang pentru nerecunoasterea meritelor, cand singura diferenta dintre ei GSP.jpg si altii Prosport.jpg este unghiul din care privesti poza… Sau din care primesti banii…
Ne-am saturat sa premiem invinsii la fel de usor cum trecem cu vederea invingatorii. Pentru cateva procente. Electorale sau datatoare de rating
Ne-am saturat! Drept pentru care, in momentele in care nu aruncam cu brichete, ne facem blog… De parc-am realiza ceva cu asta…


Cioclii

A murit un om. Un fotbalist. Pe teren. Intr-o lume din ce in ce mai nebuna, o stire la fel de banala ca si necalificarea lui Dinamo. Pretext si inspiratie insa pentru ca unul din jurnalistii bine cotati din Romania sa dea titlul articolului sau: “Groparii”.
Acestor jurnalisti li se adreseaza postul de fata. Asa cum Blay sau Nastase „au inhumat-o” pe Dinamo aseara voi ati ingropat fotbalul intr-un morman de gunoaie. Daca ei sunt gropari, voi sunteti cioclii. Preluatii mortii (injuratura preferata a multora din fotbalul de azi), ii imbalsamati putin punand langa sicriu cateva galerii foto si apoi ni-i vindeti noua. Sub forma de stiri…

Din pacate nu realizati un adevar esential. Nu gunoaiele aduc oamenii la stadion. Aseara 50000 de oameni au facut “rating” pe Lia demonstrand ca, daca un om moare cu siguranta atunci cand e ingropat, o echipa moare nu cand o ingroapa doi jucatori ci cand vrea suporterul. E lucrul pe care n-o sa-l intelegeti niciodata pentru ca, de ochii lumii sau pentru ca “va respectati” profesia, “nu tineti cu nicio echipa”. Pentru voi verbul “a muri” are numai intelesul clasic de trecere in nefiinta. Si va ofera prilejul sa mai mariti putin tirajul intrucat, nu-i asa, moartea se vinde bine. Pentru ca nu stiti ce inseamna sa mori pentru o echipa. Nu in sens fizic precum Haldan, Vrabioru, Neamtu sau Puerta…

Preferam oameni vii care sa greseasca pentru Dinamo, Steaua, Rapid, Craiova. Si jurnalisti sportivi care sa-si declare simpatia pentru o echipa sau alta. A, si un stadion intreg care sa cante cand echipa favorita pierde… Sa speram ca nu e nevoie sa asteptam lumea de apoi pentru asta…


EXTRAORDINAR? Nu, doar ORDINAR…

faraag.jpg
Tolo sa-ti vindem un pont…Media… La urmatorul sondaj de opinie, din 100 de cititori GSP doar 7 (inainte erau 10, trei i-ati pierdut cu plecarea lui Georgescu) vor mai dori sa citeasca si despre altceva decat despre scandaluri in fotbal. Usor usor o sa scapati si de aia. Probabil va veni un moment in care va veti autoconcedia de la propriul ziar pentru ca nu va mai citeste nimeni… Cititorii vostri vor prefera sa se uite la galeria foto de langa articolul vostru… Ramaneti voi cu cititorii vostri… Nu de alta dar chiar faceti o pereche perfecta!