Imi invatam cuvintele sa iubeasca. Le aratam inima. Si nu ma lasam pana cand silabele lor nu incepeau sa bata in ritmul ei.
Le aratam copacii. Si pe acele cuvinte care nu voiau sa fosneasca, le spanzuram fara mila de ramuri in locul frunzelor care cadeau.
Le aratam marea. Si le invatam sa se ascunda precum urmele pasilor din nispul udat de valuri.
Le aratam noaptea. Si le invatam sa arda in apus ca stelele de dorul intunericului si sa se stinga in rasarit ca roua topita de dragul soarelui.
Apoi, cu toate asternute frumos in pagina, am venit la tine. Mi-ai spus sec: “stii, n-am timp de literatura ta”. Cand hohotul de ras al cuvintelor a declansat avalansa de tacere dintre noi, mi-am dat seama ca lectia de dresaj era completa. Cuvintele tocmai invatasera sa taca.
ianuarie 6th, 2011 at 5:31
Sa rad? Sa oftez?
ianuarie 6th, 2011 at 7:32
pin: razi oftand