Poveste de Craciun

Mai intai a fost o boare. O adiere ciudata iesita din gura unei reportere care-l intreba pe Dica daca mai crede-n Mos Craciun. Fie-mea, cu ochii “ciuliti” ca de obicei, cand isi da seama ca se vorbesc lucruri importante despre Steaua Cum tocmai realizase transferul carierei prin revenirea la echipa, Dica a prelungit suspansul existentei mosului cu un “DA” care m-a bucurat mai mult decat marcarea a doua goluri in poarta lui Dinamo (sau ma rog, tot p-acolo). Potrivit reactiei mele, intr-un exces de zel total nerecomandat minorilor, fie-mea s-a apucat sa-i scrie mosului. Avea deja vreo 10 liniute de dorinte cand a intrerupt-o sosirea prietenei ei care, vazand minunea desenata in toate felurile, a exclamat “Tu inca mai crezi in Mos Craciun?? Pfaaghahahaha” Prezenta de spirit a fost insa nimicitoare. “Shttt ca te aude mami si ea inca mai crede”.

Mai cred in Mos Craciun. Pentru ca-mi creeaza tot felul de amintiri frumoase. Pentru ca-mi umple sufletul de liniste si lumina. Pentru ca-mi readuce bucuria, uitata uneori peste an, de a darui si de a primi.

Mai cred in Mos Craciun. Pentru ca exista. Doar si Dica a zis-o, nu?…